Jupiter's Legacy 1

     Inainte de toate, am sa incep prin a spune ca nu sunt cel mai mare fan Mark Millar. Are un stil bizar, in care se bazeaza prea mult pe secvente socante si controverse in creatiile sale pentru a fi pe gustul meu. Sunt doar artificii menite sa distraga atentia de la ce se intampla. Daca ma gandesc bine si rapid, cred ca mim-a placut doar Superman: Red Son si Old Man Logan din tot ce am citit iesit din mainile/creierul lui. Cine stie, poate nu mi-au ajuns mie prin fata ochilor prea multe benzi desenate ale caror scenarii sa-i apartina.
     Asadar, nu ma asteptam la prea multe din primul numar din seria Jupiter's Legacy, desenata de Frank Quitely. Din cate stiu, aceasta nu este prima lor colaborare, cei doi creand, la un moment dat, si un run din Authority, pentru care au primit si un Eisner. Fiindca nu am citit Authority, nu intentionez sa ma pronunt asupra acelei benzi.
     Nici nu stiu cu ce sa incep. Nu am sa disec toata banda, fiindca nu merita. Millar lasa de dorit, din nou, ca scenarist. Nici macar Quitely nu pare sa dea tot ce poate in acest numar. Parca ar fi fost grabit sau ceva de genul, fiindca nu se implica destul in liniile sale. Lipsesc din detaliile cu care ne-a obisnuit in colaborarile sale cu Morrison, de exemplu. Cu un scenariu de calitate, Quitely devine un "scriitor vizual", pictand activitati si personaje uluitoare. Insa aici, cu ce a avut la indemana...
     Totusi, sa nu ma aventurez prea departe. Hai sa o iau cronologic. Totul incepe cu "inceputul", adica cu un domn Sampson obsedat de a gasi Mecca, o insula care ii apare in vis, chemandu-l la tarmul sau paradiziac. Doar asa va reusi sa salveze "cea mai mareata" dintre natii din prapastia economica adusa de Marea Depresiune. Cred ca nu trebuie sa va spun ca este vorba de the good ol' US of A. Millar nu ne dezamageste, dand dovada de un patetism exagerat care trece dincolo de limitele bunului simt prin modul prin care ne descrie singura natie de pe Terra binecuvantata de Dumnezeu, mai presus decat toate celelalte tarisoare bolsevice si preacurvitoare. In cazul in care nu se vede prea bine ce scrie, va citez: "America was the greatest idea in human history." Mda... De aici, mi s-a cam acrit instant de tot. Daca aveam banda in mana, as fi aruncat-o naibii  dupa caine, care s-ar fi intrebat ce mama naibii m-a apucat.
     Din pacate, prostia propagandista nu se incheie aici. Edenul nostru pierdut ii vorbeste lui Sampson. Din pacate, asta nu e partea cea mai bizara, ci faptul ca ii sopteste vorbe dulci de iubire adresate Hamericii. Nu era Sampsonica destul de batut la cap cu al lor "trei culori cunosc pe lume", mai vine si insulica sa le dea de mancare piticilor lui. Insula, ahem, "it likes what we represent and doesn't want America to fail." Haide, bre ! Mai lasa-ma cu cacaturi si beshini din-astea. America nu e Promised Landu sacru ce trebuie protejat si ocrotit de comunismul imputit sau alte urgii satanice. Bitch, please !
     Sa mai vedem... Banda este foarte haotica, si nu reuseste sa faca ceea ce ar trebui sa faca orice prim numar: sa prezinte un story coerent, cu personaje cat de cat interesante pentru a ma face sa cumpar si numarul urmator, si sa introduca un villain. Pai, aici nu reusesc nici macar sa-mi dau seama cine sunt personajele principale, fiindca actiunea din comic este impartita pe trei planuri: unul in trecut, la originea super-eroilor, si alte doua in prezent, unde reflectorul este atintit asupra Vechii Garzi de super-eroi si progeniturilor acestora, care par multumiti doar sa frece menta, desi sunt convins ca actiunea se va axa pe ei in continuare (Asta imi spune instinctul meu de fata mare si NU are nicio legatura cu faptul ca pruncii super-eroilor sunt pe coperta principala).
     Pe scurt, nu imi place. Bine, nu as merge atat de departe incat sa sustin ca este un comic prost, insa este... neinteresant si sec. Personajele principale (oricare ar fi ele) sunt anoste si nu iti trezesc deloc interesul. Nu iti pasa de soarta lor, oricare ar fi aia. Cliffhangerul de la finalul comicului este de-a dreptul stupid si, desi scopul sau e sa te faca sa-ti doresti a afla ce urmeaza, nu reuseste sa-si atinga obiectivul. Banda dezamageste si iti lasa un gust amar in gura. Singurul lucru bun aici este grafica, desenele domnului Quitely care, desi nu este in forma de zile mari, tot reuseste sa produca o banda peste marea majoritate a celor produse pe banda rulanta de marile edituri.

Nota: Doi pentru scenariu si un opt pentru grafica, deci 5/10. Sa vedem cum va continua seria !