Sex 1

  Sa incepem cu evidentul. Da, este o banda desenata despre sex. Duh, ar trebui sa ne prindem usor de subiectul ei, avand in vedere titlul. Nu, nu este deloc ceea ce va asteptati, avand in vedere titlul. Scenaristului Joe Casey ii place sa se joace cu asteptarile noastre si sa creeze un comic ce reuseste sa fie destul de interesant pentru a-mi dori sa-l urmaresc in continuare.

     Cum spuneam, aceasta este o banda desenata creata de Joe Casey, impreuna cu Piotr Kowalski. Acesta din urma este un nume relativ necunoscut pentru mine. Dupa ceva cautari, am gasit ca s-a ocupat de arta si la "Malignant Man" de la editura Boom, daca aceasta va spune ceva. Mie, nu.
     Foarte pe scurt, banda pare un amalgam interesant intre Batman (sau poate Iron Man, daca ma gandesc mai bine), Daredevil si alte benzi precum The Boys, cu o arta ce pare influentata de Frank Miller. Nu suna atat de rau, nu ? Totusi, prezinta destule elemente cvasi-orginale pentru a rezulta ceva intrigant.
     Asadar, primul numar incepe destul de simplu, cu intoarcerea personajului principal, Simon Cooke, precum si a noastra, in orasul Saturn City, un oras pe care acesta l-a parasit pentru a se regasi dupa ce a renuntat la viata de super-erou mascat. Secventele din prezent se intretaie cu panel-uri din trecut, o tehnica pe care o regasim in intreaga banda. Din fericire, culorile deschise si stridente ale prezentului contrasteaza cu paleta stearsa folosita in aceste secvente, asa ca nu exista riscul de a ne pierde sau a deveni confuzi.
     In timp ce acest inlocuitor de Bruce Wayne afla ca orasul a ajuns in haos de la retragerea sa, actiunea se muta asupra catorva dintre inamicii acestuia care au preluat controlul asupra orasului. Unul dintre ei este enigmaticul "Old Man", care imi aduce aminte de un Yellow Bastard varstnic.
     Eroul nostru decide sa inspecteze zona rau-famata a orasului, pentru a... Hmmm... De ce merge incolo ? Buna intrebare, insa nu stiu sa va lamuresc. Tot ce e posibil sa fi mers incolo pentru a se "descarca", fiindca da impresia unei persoane reprimate, care isi curma pornirile din fasa si nu cedeaza ispitei oferite de "carnitza frageda". Probabil, asta e si ideea. Apropo, aici este unul dintre cele mai funny paneluri din toata banda. Nu ca ar fi multe sau ceva, dar am ras ca dementul cand am vazut "femeia" cu barba mai mare ca a mea. Nu ca as fi invidios sau ceva, dar nu stiu ce cauta fatuca asta cu o barba Alan Moore intr-un cartier gen Red Light District. Eu inteleg ca vrei sa sugerezi ca devianta e la ea acasa aici si locul asta e Sodoma sau Gomora 2, dar come on ! Poate va da nastere unei alte reactii la voi, dar eu am ras ca prostul multa vreme.

     In fine, sa trecem la sex, ca doar asta vrem sa vedem. Dupa vreo 14 pagini de preludiu, ajungem si la felul principal, protagonistul nostru delectandu-se cu un show lesbian in privat. Daca pana acum nu eram sigur de ce a fost ales domnul Kowalski sa ilustreze banda, acum devine "oh so obvious". Femeile sale incita si debordeaza de sexualitate, parca facandu-ti cu ochiul si intrebandu-te "iti place ?" V-am lasat si voua o mostra mai inocenta, pentru a va face o idee la ce ma refer.
     Si aici, "actiunea" din prezent este doar un pretext pentru a prezenta cateva informatii din trecutul lui Simon, afland, astfel, motivul din spatele deciziei sale de a renunta la viata de justitiar mascat.
     Numarul se termina cu un cliffhanger care lasa de dorit, dar nu cred ca este foarte important. Banda a realizat ceea ce si-a propus, dandu-le o portie bunicica de "sex", destul pentru a dori sa ne intoarcem for more.
     Mai degraba merita mentionat discursul pompos ce urmeaza dupa banda, in care scenaristul Joe Casey raspunde la cateva dintre intrebarile viitorilor cititori in timp ce isi umfla egoul si isi da o importanta prea mare, parca sperand ca fanul de bd ce ar citi comicul a uitat ce a mai creat in trecut. Sa va explic la ce ma refer. Casey ridica in slavi curentul alternativ de super-eroi care prinde aripi la edituri precum Image sau Dark Horse, in timp ce deplange starea actuala din benzile celor doua companii mari (DC si Marvel). V-am lasat si aici o mostra din bs-ul lui. Spre deosebire de modul direct in care isi batea joc de aceste doua edituri in o alta creatie de-a sa, "Butcher Baker: The Righteous Maker", in ciuda faptului ca domnul Casey a lucrat si colaboreaza in continuare la creatii Marvel precum Ultimate Spider-man, acum o face mai voalat, aruncandu-se in tabara creatorilor independenti care "do superfiction better than they do". Ipocrizia asta...
     In orice caz, merita citita. Hai sa zicem si o nota, un 7/10, because it raises my interest. Hehe... raises. Get it ?

Jupiter's Legacy 1

     Inainte de toate, am sa incep prin a spune ca nu sunt cel mai mare fan Mark Millar. Are un stil bizar, in care se bazeaza prea mult pe secvente socante si controverse in creatiile sale pentru a fi pe gustul meu. Sunt doar artificii menite sa distraga atentia de la ce se intampla. Daca ma gandesc bine si rapid, cred ca mim-a placut doar Superman: Red Son si Old Man Logan din tot ce am citit iesit din mainile/creierul lui. Cine stie, poate nu mi-au ajuns mie prin fata ochilor prea multe benzi desenate ale caror scenarii sa-i apartina.
     Asadar, nu ma asteptam la prea multe din primul numar din seria Jupiter's Legacy, desenata de Frank Quitely. Din cate stiu, aceasta nu este prima lor colaborare, cei doi creand, la un moment dat, si un run din Authority, pentru care au primit si un Eisner. Fiindca nu am citit Authority, nu intentionez sa ma pronunt asupra acelei benzi.
     Nici nu stiu cu ce sa incep. Nu am sa disec toata banda, fiindca nu merita. Millar lasa de dorit, din nou, ca scenarist. Nici macar Quitely nu pare sa dea tot ce poate in acest numar. Parca ar fi fost grabit sau ceva de genul, fiindca nu se implica destul in liniile sale. Lipsesc din detaliile cu care ne-a obisnuit in colaborarile sale cu Morrison, de exemplu. Cu un scenariu de calitate, Quitely devine un "scriitor vizual", pictand activitati si personaje uluitoare. Insa aici, cu ce a avut la indemana...
     Totusi, sa nu ma aventurez prea departe. Hai sa o iau cronologic. Totul incepe cu "inceputul", adica cu un domn Sampson obsedat de a gasi Mecca, o insula care ii apare in vis, chemandu-l la tarmul sau paradiziac. Doar asa va reusi sa salveze "cea mai mareata" dintre natii din prapastia economica adusa de Marea Depresiune. Cred ca nu trebuie sa va spun ca este vorba de the good ol' US of A. Millar nu ne dezamageste, dand dovada de un patetism exagerat care trece dincolo de limitele bunului simt prin modul prin care ne descrie singura natie de pe Terra binecuvantata de Dumnezeu, mai presus decat toate celelalte tarisoare bolsevice si preacurvitoare. In cazul in care nu se vede prea bine ce scrie, va citez: "America was the greatest idea in human history." Mda... De aici, mi s-a cam acrit instant de tot. Daca aveam banda in mana, as fi aruncat-o naibii  dupa caine, care s-ar fi intrebat ce mama naibii m-a apucat.
     Din pacate, prostia propagandista nu se incheie aici. Edenul nostru pierdut ii vorbeste lui Sampson. Din pacate, asta nu e partea cea mai bizara, ci faptul ca ii sopteste vorbe dulci de iubire adresate Hamericii. Nu era Sampsonica destul de batut la cap cu al lor "trei culori cunosc pe lume", mai vine si insulica sa le dea de mancare piticilor lui. Insula, ahem, "it likes what we represent and doesn't want America to fail." Haide, bre ! Mai lasa-ma cu cacaturi si beshini din-astea. America nu e Promised Landu sacru ce trebuie protejat si ocrotit de comunismul imputit sau alte urgii satanice. Bitch, please !
     Sa mai vedem... Banda este foarte haotica, si nu reuseste sa faca ceea ce ar trebui sa faca orice prim numar: sa prezinte un story coerent, cu personaje cat de cat interesante pentru a ma face sa cumpar si numarul urmator, si sa introduca un villain. Pai, aici nu reusesc nici macar sa-mi dau seama cine sunt personajele principale, fiindca actiunea din comic este impartita pe trei planuri: unul in trecut, la originea super-eroilor, si alte doua in prezent, unde reflectorul este atintit asupra Vechii Garzi de super-eroi si progeniturilor acestora, care par multumiti doar sa frece menta, desi sunt convins ca actiunea se va axa pe ei in continuare (Asta imi spune instinctul meu de fata mare si NU are nicio legatura cu faptul ca pruncii super-eroilor sunt pe coperta principala).
     Pe scurt, nu imi place. Bine, nu as merge atat de departe incat sa sustin ca este un comic prost, insa este... neinteresant si sec. Personajele principale (oricare ar fi ele) sunt anoste si nu iti trezesc deloc interesul. Nu iti pasa de soarta lor, oricare ar fi aia. Cliffhangerul de la finalul comicului este de-a dreptul stupid si, desi scopul sau e sa te faca sa-ti doresti a afla ce urmeaza, nu reuseste sa-si atinga obiectivul. Banda dezamageste si iti lasa un gust amar in gura. Singurul lucru bun aici este grafica, desenele domnului Quitely care, desi nu este in forma de zile mari, tot reuseste sa produca o banda peste marea majoritate a celor produse pe banda rulanta de marile edituri.

Nota: Doi pentru scenariu si un opt pentru grafica, deci 5/10. Sa vedem cum va continua seria !